Un du-te-vino continuu

Cand ma gandesc ca in alte vacante ma plangeam ca n-am ce face, ca trec zilele pe langa mine si ma enervam ca nu-mi puteam ocupa cu timpul cu ceva util(exceptand cititul, evident), iar acum mi s-a implinit dorinta....incep sa cred ca aia era adevarata odihna, reincarcarea bateriilor de care aveam nevoie ca sa rezist stresului from school...mda, s-au cam dus timpurile alea. Dar cum sunt un om sucit pun pariu ca daca intr-adevar iar n-as avea ce face m-as irita mai rau. Se pare ca-mi place sa fiu ocupata, dar in limite rezonabile, ceea ce la mine aproape niciodata nu e posibil(ori nu fac nimic, ori ma angajez in niste activitati din care supravietuiesc cu niste cercuri imense in juru ochilor s.a.m.d....eh, exagerez). Vacanta asta am avut bucatele de timp liber, preocuparea mea majora fiind "the big driving test" care vine in august...ma intreaba lumea ce-am mai citit si eu raspund cu juma' de gura:" Aaaa...codu rutier". Si nici pe ala in intregime. Oricum in ultima vreme m-am lasat luata de val, ghidata de circumstante si, totusi, parca m-am simtit energizata cand de-abia mai aveam timp pentru mine. Poate e si plinatatea aia sufleteasca pe care-o ai cand e o fluenta frumoasa in programul tau incarcat. Mai ales ca vine acusi my own of-age party si mi-am descoperit placerea de a-mi baga nasul in toate detaliile organizarii, aranjamente..bla,bla....lucruri banale, dar care-ti dau o oarecare satisfactie. Ma pierd printre pagini de chestionare (imi vine sa ma incapatanez sa fac pe dos cand parintii imi impun sa invat, dar nu pot...ma mustra constiinta), mi-e dor de-un condus prin oras(poligonu' l-am dovedit), vreau sa fiu atenta la testu de maine, mi-e dor de prieteni, colegi(desi stiu c-o sa-i revad curind)...numai de scoala nu mi-e dor, clar.