Jazz la mama lui

Bineinteles ca nu m-am putut abtine, si asa cum v-am si pregatit ca sa v-asteptati am sa mai scriu ceva despre un concert de jazz gazduit de teatrul din oras la care au venit sa evolueze pe scena trei trupe...mai degraba cunoscute in cluburile din Bucuresti sau Timisoara, decat de marele public. Ca de-obicei am nimerit la balcon unde vizibilitatea spectacolului e redusa (deja mi-am insusit limbajul de soferita), dar de ce atata tam-tam, cand oricum trupele meritau auzite,nu vazute. Desi primul band mi-a gadilat urechile mai putin fiindca toate piesele se cam sfarseau la fel(sau poate n-am eu pregatirea necesara ca sa apreciez adevaratul sound de jazz) mi-a placut pianistul care era intr-adevar virtuoz, nu neg, cu acele maini care se jucau neobosite pe clape cu o rapiditate incredibila. Dupa ce am ascultat trilurile ascutite ale unui solist grizonat care a avut succes mai ales la femei(piesele erau faine, recunosc) vine si summum-ul serii de jazz intruchipat de o trupa din Bucuresti, cred(nu prea am fost atenta la bodoganeala prezentatorului care nu se mai termina) care a cantat niste blues-uri de Ray Charles, un original "Hei, tramvai" si "Hit the road, Jack"(imi pare rau ca nu le-am retinut numele). M-am trezit involuntar batand din palme si unduindu-ma pe ritm, si chiar am simtit ca ma relaxez, ma eliberez de toate energia negativa. Mai vrem, domne, spectacole de-astea in oraselu' nostru... Noroc de festivale gen "Vacante muzicale"...good job.