Clipa-un bob de nisip

Timpul...cand vrei sa treaca repede se tacaneste ceasul si cu incapatanare prelungeste momentele pe care tu vrei sa le tai din radacina; cand vrei sa tina cat mai mult atunci anul devine luna, luna devine saptamana, saptamana- zi, ziua-ora, ora-minut si minutul-clipa...Da, o sa ma intrebati "si ce-i cu asta? Nimic nou sub soare...Toata lumea stie ca ideea de mai sus e demonstrata psihologic si, evident, subiectiva". Well, foarte adevarat ca fiecare vedem ca momentele cele mai frumoase pe care le traim ni se scurg printre degete si ne raman imortalizate doar ca clipe, dar ce te faci cand desi stii ca nu mai poti da timpul inapoi cu greu te poti gandi la altceva?. De ce am eu de gand sa va bat la cap cu asta? Pentru ca ,oameni buni, chiar in clipa asta trec printr-o nostalgie bitter-sweet a marii pe care pur si simplu o idolatrizez (bitter- pt. ca dorul de Ea si, mai ales, sentimentul ca am reintalnit-o acum o saptamana si ca a fugit asa repede e la mine nevrotic, si sweet- pt. clipa=amintire de care va vorbeam si care nu poate fi decat asa si pt. ca singurul regret e acela ca de-abia la anul o sa mai fiu mangaiata de spuma valurilor). Stiu ca sunt un om care se refugiaza prea des in trecutul mai apropiat sau mai indepartat, dar nu asta o fi un mod de supravietuire in fata pragmatismului necrutator al lumii? Sau doar o placere personala...Nu refuz prezentul, il traiesc, dar mai bine stiu sa-l pastrez si sa-l transform in trecut, sa iau bob cu bob din "nisipul"(timp) de la mal, sa am curajul sa retraiesc clipa chiar si cu gandul... Nu ma feresc de libertatea de a trai frumos asa uneori, fara sa ma simt vulnerabila, neinteleasa...Moft sau nu, I'm still sea-addicted ;)