Doua zile...

Doua zile de maturizare fortata...ultimele doua zile...Doua zile in care am realizat ca venise momentul sa pun capat unei situatii care scartaia demult si avea sa se inrautateasca si sa provoace rani daca as fi lasat-o sa atarne in continuare de un fir plapand...De ce sa cad in prapastie, de ce sa sa ma zbat singura sa prind firul cu toata forta asa cum am facut-o pana acum daca eram deja pe punctul de a aluneca fara sa primesc "sprijin"? Doua zile in care mi s-a confirmat relativitatea unui sentiment, in care nu m-am lovit atat de tare cu capul de pragul de sus, ci am sarit de partea cealalta a prapastiei fara sa mai stau pe ganduri.

Azi: simt ca imi recapat aripile si ma simt ca un om care a facut trecerea ca in mitul pesterii de la ezitare in a sparge lanturile(compromisurile) la constientizare de a merge mai departe cu fruntea sus. Chiar vreti sa stiti ce chemical reactions s-au produs in mine de doua zile ca sa filosofez asa? Well, you are free to guess...

De trei zile-ncoace/Gura nu-ti mai tace

Nu e vorba de binecunoscuta Miorita, ci de un caine care se vaita intr-una, in fiecare dupa-amiaza, la anumite ore (cam dupa 3, asa) ca si cum ar trebui sa respecte un ritual cu o punctualitate uimitoare....sau daca nu e vreun ritual la mijloc oricum e ceva "putred", nu in Danemarca, ci in oraselul P.N. Poate ca il doare ceva, e bolnav, batran, flamand, dar cum se face ca noaptea nu se aude nici "pas", numai ziua si numai la anumite ore. Cum inca nu m-a initiat nimeni in tainele comunicarii intre regnuri nu va voi putea lumina...vremea trece, bacu' vine si ioana nu ramane la toate rece... trebuie sa invete printre randuri cu sunete de catel maltratat (pentru ca asa par, nu pentru ca asa ar fi). Mila imbinata cu nervi ma incearca pentru "mugetele" care ii ies din gatlej ( ca daca ar schelalai ar fi bine....e adevarat, nu ca de vaca....ceva mai high-pitched) si care incep sa se auda din strada (azi am inceput sa cred ca halucinez cand ma indreptam spre casa). Good Heavens, si-a schimbat ora de concert de la 2 incolo! Stau si ma-ntreb cum de stapanul lui nu se mira de acele note hors de la realite, cum zice francezu'.

Urgent! Control la psihiatru

Vrei sa fii "remarcata" la 60 de ani [sau chiar mai mult]? Te plictisesti intr-un apartament cu doua camere si vrei sa iasa un scandal de proportii ca poate-poate daca n-ai aparut la tinerete in ziar, de ce ar fi tarziu acum? Esti satula de viata de provincie si vrei sa simti pe pielea ta actiunea a la James Bond? Nu-i nimic, totul se rezolva.Te duci la politie si-l reclami pe vecinul de sus ca e violent, ca tranteste scaunele care fac un zgomot asurzitor la impactul cu podeaua si peretii si....vai, Doamne, te plangi ca nu mai poti dormi de cate "orori" se-ntampla zi si noapte, aproximativ in acelasi spatiu existential, un microcosmos in care-ti duci viata cu o pensie amarita de pe o zi pe alta. Ti-ai atins scopul, ai jucat un rol cat se poate de veridic pentru d-l politist, esti senila[ca sa nu zic, baba nebuna], cauti conflicte si ti-e necaz ca aia de sus nu vin sa te apostrofeze pentru acuzatia ta. Da' ce curios ca la varsta ta poti avea o imaginatie atat de bogata incat sa spui despre un om care in viata lui n-a omorit o furnicuta ca e "bataus", "agresiv" si ca iti strica somnul un scartait ciudat de pat care dupa tine cu siguranta nu e de la arcuri... Imi si inchipui ca vrei sa-ti inchipui ca isi tine "victimele" intr-o cusca, acest vecin periculos. Neuronii au cam luat-o razna, dar ai putea fi o scenarista de exceptie...Oh, da. Oscaru' pt originalitate. [ acesta este un "tu generic", babuta in cauza neputand sa intre in contact cu digitalul si bloggareala pt ca altfel ar fi zis: "Asta-i mana Necuratului...Sariiiti!"]

Iata cum un vecin la locu' lui, familist si pacifist se trezeste cu o "bomba" de asta si nu stie de la ce i-a "explodat"" tocmai lui, in propria casa...Prea multa liniste si pace strica nu? De ce sa nu schimbam atmosfera si sa ne luam de unu' mai fraier, asa? So fuuun, right?

Nota: Aceasta poveste este reala, intamplata intr-un orasel de provincie in care oamenii aproape ca se mananca de vii de invidie [metaphorically speaking, of course] dar in care nu sunt eu subiectul, slava Domnului.