Ploaie cu insomnii

Ploua si o data cu ploaia ma scurg si eu incet pe patul nefacut, plin de hartii de legislatie care vor lua si ele o pauza dupa aproape o luna de "toceala"(da de unde,doar saptamana ce-a trecut m-a tinut in priza...apogeul: ieri). Ploua si, totusi, nu-mi "ploua" ochii de fericire ca-s soferita( nu vreau sa creez o atmosfera de stupize-stupize), ci-mi rade sufletul. Ploua si ma simt limpezita, descatusata, libera ca un pui de vultur care a invatat sa zboare si se avanta(insa totul cu masura, ca nenea politistu' mi-a zis sa nu ma "aventurez" fara cineva in dreapta). Ploua, dar nici ca mai simt vreo apasare cum simteam cand turna cu galeata sau vreo durere la incheieturi, genunchi etc.(de-aia nu suport eu ploaia, ca m-apuca "romantismul" :D). Doar o amorteala placuta, nedureroasa...ca dupa un somn de dupa-amiaza(inexistent...cum au devenit cam toate reprizele mele de somn, cele nocturne, cu precadere). A-propos, mes amis, daca aveti sugestii sau metode de pacalire a mosului ene ca sa mai treaca si pe la mine la inceputul noptii, nu spre dimineata cand piticii pe creier si-au facut cuib, nu ezitati sa mi le insirati. Tinctura de valeriana nu prea si-a mai facut efectul...dar n-am de gand sa maresc doza oricat de natural ar fi acest "remediu"(Doamne, asa vorbeste o drogata). Vreau sa dau vina pe surescitarea si niste evenimente mai putin simpatice din ultima perioada de care n-are rost sa amintesc, in speranta ca insomniile mele au o justificare(asa o fi?). Sa revenim la ploaie...acum e superba, racoroasa, ademenitoare. Daca n-as sti ca sigur racesc m-as face una cu ploaia...un sarut in ploaie...I have some "extreme" obsessions, you know.