Don't

Don't write a book if you've nothing to say
Don't panic if you've had a bad day
Don't be afraid to cry when you need to
Don't run away when you want to
Don't talk if you can't listen
Don't boast if you can't glisten
Don't be ashamed of your mistakes
Don't worry if a dream breaks
Don't play the victim if you fail
Don't think that everything's for sale.

Sweet sweet Belgium

Dupa ce am somat o buna bucata de vreme de pe taramurile blogosferei iata-ma-s din nou intoarsa dintr-o excursie la Brusseles de doua zile care mi s-a lipit iremediabil de suflet. N-o sa ma pot vindeca decat mai revad orasul, posibilitate pe care n-o intrezaresc curand. Boala asta a neastamparului si a turistului cronic asa cum sunt eu a inceput sa prinda contur inca de cand am urcat in avion spre marele oras al Parlamentului European. Conditii ireprosabile oriunde vedeai cu ochii, dar mai ales la hotelul unde am fost cazati.

Ca sa fiu mai clara in excursia asta am ajuns fara sa-mi fi propus impreuna cu alte doua colege de clasa, toate fiind anuntate telefonic si alese pe baza competentei scolare. Ce noroc! ar spune unii, mai ales ca toate cheltuielile de drum, de cazare si de vizite ne-au fost acoperite. De ce tocmai acum am plecat? Pentru ca a fost ziua Europei si am fost unul dintre grupurile de turisti straini care au vizitat Parlamentul European si au participat auditiv la dezbaterile in plen. Ziua 1 a fost mai lipsita de evenimente, dar m-am amuzat pe seama poftei nostre din avion de a manca o inghetata uriasa pe care o vazusem la doua blonde hlizite si pe seama faptului ca mi-am descoperit o ruda indepartata( doar nu ma credeti...coincidenta de nume) pe pliantele din avion, Florentin Smarandache, matematician si scriitor de renume, profesor la Universitatea New Mexico din SUA, fondator al paradoxismului. Am gustat un pic si din cercul strans al scriitorilor de valoare si am aflat de Barbu Brezianu, brancusolog, prieten cu Noica, Eliade si Eugene Ionescu cu care obisnuia sa-si bea cafeaua pe strazile Parisului. Unde mai pui ca in timp ce citeam toate aceste curiozitati pe fundal (adica in casti) se auzea prin apropiere de Budapesta Ciobanas cu 300 de oi.

Brusseles mi-a lasat o impresie puternica si vie si mi s-a infiltrat in minte ca un microb, dar unul benefic: oras cosmopolit, mai animat pe stradutele inguste si in piata mare din zona Primariei decat in bulevardele largi, cu ciocolaterii la fiecare doi pasi si populat intens de negri si arabi pe care ii gaseai pe toate drumurile. Atmosfera vibranta pe care ti-o dadea atata diversitate o mai simt si acum si inca ma mai gandesc la berea lor cu gust de cactus si lamaie verde, si la barul cu tavi pe pereti umplut pana la refuz de tineri. Ma si mir cum de am putut sa rezist a doua zi (dupa ce dormisem numai 3 ore...daca mi-a trebuit bere in oras...) sa merg pe jos atatea ore, sa umblu dintr-o ciocolaterie in alta, sa fiu numai ochi si urechi la dezbaterile din Parlament si apoi la explicatiile despre institutiile europene ale unei doamne de la departamentul de vizite. Totul a trecut prea repede si a fost prea frumos ca sa dureze asa putin. Ce regret e ca trebuia sa iau mai multa ciocolata si ca n-am apucat sa mananc un kebab care-mi facea cu ochiu' de la Sultans of Kebab....si ca nu m-am plimbat mai pe indelete pe stradutele cu terase cochete. Azi dimineata am avut un sentiment strain de mine pana acum ca vreau sa ma-ntorc acolo, ca mi-as dori sa pocnesc din degete si sa ma trezesc acolo (chiar avusesem gandul nebun cu colegele mele sa emigram o perioada si sa hoinarim strazile fara un ban in buzunar si sa ne holbam zilnic la vitrinele "dulci"). Acum doua ore am aflat ca Waterloo e in Belgia!!! So, trebuie sa mai existe un next time...