Did you ever wonder why...?

Ce mai inseamna vara in afara de soare, vacanta si alte cateva stereotipii de genu'? Daca vara= soare, vara= si caldura, intr-o definitie mai putin" roz" = tzantzari. Dilema mea de cateva zile: de ce au fost creati tantarii? cu ce scop? adicatelea, ce importanta au aceste fiinte mici, iritante, bazaitoare in marele univers? Hai ca musca sa zicem ca ar avea oarece importanta pentru ca reprezinta hrana broastelor, a cameleonului si a unor reptile, deci are un rol in lantul trofic da' tantaru... e hrana cui? si dak exista musca, sacaitoare si ea uneori, cu avantaju ca nu pisca cu "sange rece" ca nea tantaru', de ce mai trebuie sa fie si el? o fi vreo delicatesa...da' de ce trebuie noi muritorii sa suferim din cauza lor, sa cheltuim bani pe niste pastile albastre si inecacioase?Cine are o explicatie biologica sau de alta natura pentru aceasta dilema, nu ezitati sa ma luminati.

E oare declaratie mai frumoasa ca asta?

10 intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, 10
10 pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa
10 zile trec absurde
Nu stiu, nu stiu cum
Nu stiu pe unde, nu stiu
10 vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine.

Nici eu nu stiu cum si de ce si pe unde, dar de fiecare data cand imi gadila urechile piesa asta am grija sa-mi hidratez obrajii cu apa naturala. De patru ori am ascultat-o intr-o zi, de patru ori mi-am umplut fatza de perlute de apa. O sa ziceti ca m-a prins microbul florinchilianesc...dar poti sa nu te lasi prins?

Refulari

Cum cheful de invatat e subtirel si maruntel(poate se mai ingrasa saptamana viitoare...ar fi cazu') imi caut ocupatie si involuntar dau peste deja plictisitorul site "bate cuba" adica haifaiv pe care intru rar ca sa mai vad ce specimene de fauna isi etaleaza "nurii". Sa aratam un pic mai multa piele, un decolteu si gata, cad victimele una cate una...suferinta, tu, "dureros de dulce"... si stai, ca nu esti la moda daca nu faci poza lipit(a) de vreun perete, fie de baie care apare cel mai des, fie unul obisnuit in penumbra (artistica, ce mai...) in modul cel mai senzual cu putinta...pai daca te-a inzestrat natura de ce sa nu le oferi o priveliste categoriei de internauti devoratori de poze "artistice"? Poate o fi avand peretele ala din baie si gresia, omniprezenta si ea, miere si eu nu stiu, ca vad ca e tare trendy flendy sa faci alpinism pe gresie, cu un echipament mai sumar insa si un piciorus asa de iubaret...dragoste mare acolo cu gresia, ceva inedit. Sa nu racesti la spate, draga, ca e rece gresia si mare grija cu incovoiatul spatelui, sa nu ramana intepenit. Keep me updated cu trendurile verii, poate ma fac si eu analist de poze "artistice" cu lucrarea de diploma " Fascinatia gresiei in arta fotografica". V-am pupat pe piciorus.

Emotii de sfarsit

Ma inghite o emotie asa cum opera isi inghitea creatorul(vezi Mesterul Manole...ha, cica ma pregatesc pentru bac). Opera mea sunt eu, colegii, profesorii, clasa portocalie, o droaie de amintiri....greu de crezut ca ne desprindem atat de usor de patru ani de liceu si oricat de cliseu ar parea intotdeauna sfarsitul te duce cu gandul la inceput...ciudat e ca miezul il pierdem din vedere, ca tot ce facem e sa ne plangem ca ne plictisim la scoala si sa ne dorim sa evadam cat mai repede din "spatiul inchis". E ciudat, pentru ca ti se face dor de prostioarele astea, chiar si de momentele piperate cu tensiune....of, nervi de primavara.

Psychologically speaking, e dovedit ca ne scapa esentele din lucrurile pe care le vedem zilnic, ca le privim numai din unghiul utilitatii lor si nu al esteticului....pragmatism acaparator. Ei, si vine cat un eveniment cum e ora festiva care te doare ca o masea cariata demult si netratata (o durere pe care puteai s-o tratezi din timp si n-ai facut...si apare regretul...crunt) fiindca nu ai profitat mai mult de timpul avut, ca ai stat primii doi ani de liceu fara sa scoti capsoru' din gaoace. Ultimii doi ani de liceu.....o, daa, se insinueaza majoratele si din copilul cominte devin o party-girl, dar totul limitat de timpul ticalos care n-are rabdare. Frumos e ca vezi ca si profii intransigenti devin si ei umani in momente de-astea, le curge cate-o lacrima, le tremura cate-un cuvant pe buze...si in marea de flori se ascund fetze inmuiate de blandete si....un pic de sampanie.

Trecand la lucruri mai vesele, ia uitati ce desen reusit(!?) a facut milli a.k.a petit mouton. Penultima cu ochelari, breton si camasuta cu nasturi e moi. Ingioi!