Doua zile...

Doua zile de maturizare fortata...ultimele doua zile...Doua zile in care am realizat ca venise momentul sa pun capat unei situatii care scartaia demult si avea sa se inrautateasca si sa provoace rani daca as fi lasat-o sa atarne in continuare de un fir plapand...De ce sa cad in prapastie, de ce sa sa ma zbat singura sa prind firul cu toata forta asa cum am facut-o pana acum daca eram deja pe punctul de a aluneca fara sa primesc "sprijin"? Doua zile in care mi s-a confirmat relativitatea unui sentiment, in care nu m-am lovit atat de tare cu capul de pragul de sus, ci am sarit de partea cealalta a prapastiei fara sa mai stau pe ganduri.

Azi: simt ca imi recapat aripile si ma simt ca un om care a facut trecerea ca in mitul pesterii de la ezitare in a sparge lanturile(compromisurile) la constientizare de a merge mai departe cu fruntea sus. Chiar vreti sa stiti ce chemical reactions s-au produs in mine de doua zile ca sa filosofez asa? Well, you are free to guess...