Mancam ca sa traim sau invers?

Nu imi inchipuiam ca ingeniozitatea culinara poate sa faca atatia pui in Post....no, really, de sambata stau in acelasi apartament cu o matusa a mamei careia ii trece prin cap tot felul de minunatii gastronomice, surprinzatoare de fiecare data; aproape ca le scoate din "piatra seaca". Pana si spaghetele le-a asezonat cu zacusca, patrunjel si alte verdeturi ca sa tina loc de sosul suculent si interzis de carne si rosii. Unde mai pui ca face o salata de fructe cu nuci si miere care se lasa in suc propriu sa se "odihneasca" pana la degustare, ca face floricele in doi timpi si trei miscari, ca si dovleceilor pe care inainte nu prea ii sufeream le gaseste utilitatea in tigaie. Arta domne'! Salata tocata maruntel-maruntel, finete de pianist, imaginatie de sculptor...Dar, cand sa-mi bag si eu nasul(drept ca musca-n lapte) s-au cam schimbat treburile pe ici, pe colo prin partile esentiale (ca doar de la atata arta ti se apleaca, right?). Ni s-a pus pata sa facem placinta de mere si in afara de faptul ca iesit un pic "afumata" si s-a imprastiat mirosu-n toata casa de mai aveam un pic si chemam pompierii placinta buclucasa era comestibila... aproape buna daca n-am fi avut mai multe pretentii de la asa "pricepute" (pardon, priceputa..adica eu). Neatentia noastra= just a pain in the neck, cum zice englezu', care nu ne-a diminuat apetitul creativ. Ma-ntreb pana se intorc ai mei ce idei se mai coc in capsorul ei (ca eu trebuie sa coc idei pentru invatat)...Va urma