De trei zile-ncoace/Gura nu-ti mai tace

Nu e vorba de binecunoscuta Miorita, ci de un caine care se vaita intr-una, in fiecare dupa-amiaza, la anumite ore (cam dupa 3, asa) ca si cum ar trebui sa respecte un ritual cu o punctualitate uimitoare....sau daca nu e vreun ritual la mijloc oricum e ceva "putred", nu in Danemarca, ci in oraselul P.N. Poate ca il doare ceva, e bolnav, batran, flamand, dar cum se face ca noaptea nu se aude nici "pas", numai ziua si numai la anumite ore. Cum inca nu m-a initiat nimeni in tainele comunicarii intre regnuri nu va voi putea lumina...vremea trece, bacu' vine si ioana nu ramane la toate rece... trebuie sa invete printre randuri cu sunete de catel maltratat (pentru ca asa par, nu pentru ca asa ar fi). Mila imbinata cu nervi ma incearca pentru "mugetele" care ii ies din gatlej ( ca daca ar schelalai ar fi bine....e adevarat, nu ca de vaca....ceva mai high-pitched) si care incep sa se auda din strada (azi am inceput sa cred ca halucinez cand ma indreptam spre casa). Good Heavens, si-a schimbat ora de concert de la 2 incolo! Stau si ma-ntreb cum de stapanul lui nu se mira de acele note hors de la realite, cum zice francezu'.