I feel good, so good

Trece si olimpiada judeteana de engleza si exact ce, paradoxal, nu intentionam sa se intample s-a intamplat, ca doar socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ... aproape niciodata. Ca sa n-o mai lungesc, intru si eu la baraj ca multi alti (anu' asta chiar s-a potrivit...incredibil dar adevarat, 18 anglofoni se lupta ca sa "infulece"-scuzati expresia- din "felia" de tort a olimpicilor nationali, amaruie la inceput, dar si dulce cand rezultatul atinge asteptarile) si stupoare!!! nu vreau sa ma prezint. Din fericire, profa' de engleza n-a avut nevoie de un calmant, a acceptat cu colturile gurii in jos situatia, fara grumbles and mumbles and all that stuff....cu exceptia catorva remarci de genu' "ce pierdere", " a 12-a au sanse mai mari", bla bla.

Am eliberat din cusca mintii suvoiul de argumente si furtuna s-a potolit la fel de repede cum s-a declansat. Oboseala psihica, timp scurt- for the things that really matter-, stres inutil si munca in plus pentru un premiu care oricum nu-mi ofera niciun loc la facultatea dorita, si altele cateva din acelasi camp lexical. Not enough? Hmmm, partea frumoasa e ca minusurile nu se opresc aici. But it feels so good to say "No". E cea mai buna terapie pentru bunastarea psihica: curajul de a fi demn si hotarat si pana la urma de a nu-ti bate joc de propriul creieras care n-o sa mai fie chiar in forma, supus la alta oboseala pentru dragul de baculet, dupa zeci de eseuri, maini manjite de marker, ragusiri in fata foii mazgalite, the same old crap cu listeninguri care se repeta an de an si se dau prin rotatie la baraj.

Curajul de a nu face ceva si a nu te chinui pentru ceva just for its sake...si ma refer nu numai la chin intelectual: internat de 2 lei, baie cu usa in 2 peri (uite c-a devenit si 2 cifra fatidica), dus care e si el de forma, frica de a iesi teafar si nevatamat din paturile putin spus dubioase (asternuturile mele nu ofereau destula siguranta), stat in soare o dimineata si o dupa-amiaza nemancati. Si ca totul sa fie perfect imbracati-va in negru, ca sa fiti oxford-like "men in black"; mai luati un punct la speaking si cand ajungeti casa mamele o sa va ia c-un deget de varful hainei- nu-i de mirare ca duhniti- si o sa se intrebe ce v-au facut aia de-ati ajuns asa epuizati si ca vai de lume. Normal, fiecare aventura are si rozy parts, dar iti raman alea mai bitchy.

Malitioasa sau nu, nu pot sa nu ma bucur ca s-a terminat cu programul zilnic de pregatire de la 8 la 12 si cu caratu' foilor dupa mine. E cald, e frumos, e primavara, buburuzele se urca pe mine, in timp ce altii trudesc pentru o hartie ca sa vada la sfarsit ca regimul preferential in Romania n-a ocolit nici acest concurs la care ar trebui sa participe numai elite si ca tot alte judete mai de soi au ceva mai mult de castigat. Anyway, girls, orice-ar fi, kick their asses! O sa fiu spectatorul care o sa aplaude munca si oftatul si nemultumirile si bucuriile si toata gama de trairi, nu niste punctaje sau diplome...