Invalmaselile unei novice intr-ale vietii

Am simtit pana vara aceasta ca nu puteam, oricat de mult as fi fost intrebata si as fi spus aceleasi lucruri, sa incropesc o descriere a vacantei care sa nu fie uitata odata cu prima cadere a frunzelor...poate pentru ca nu faceam ceva care sa marcheze cele 3 luni. O vara care acum culmineaza cu aterizarea mea in tinuturile anglo-saxone(undeva in west midlands...guess), o vara in care mi-am exploatat trairile, fie si acelea oximoronice, in care m-am luptat si inca ma lupt cu hartoage si maruntisuri administrative, cauzatoare de migrene, stres, nesomn, griji si in final, satisfactia si relief-ul, in care am avut parte de adrenalina cat cuprinde, fizica si emotionala mai ales, de plimbari nocturne cu scuteru', de sofat pe serpentinele de la Bran, de conversatii amicale cu austriecii, de zambete fugare, de schimbari in constitutia mea launtrica, de nebunie si responsabilitate, de pierdut seri pe forumuri studentesti, de cunoscut englezoi pentru care orice reply incepe cu oh, cool (chiar si cand le spui ca esti din ro), de nerabdare si furie ca n-ai primit un email important, de intalniri, drumetii, gratare, promisiunea intoarcerii, a reluarii vremurilor bune...

O vara de freamat interior, de bucurie impartasita, de dezlantuiri visatoare, de emotii si entuziasm in egala masura, de gandul ca ma asteapta in septembrie un culture shock, de speranta in cuvintele incurajatoare de genu' We will strive to make your transition to uni life as smooth as possible...o vara pe care as lasa-o sa se desprinda de timpul pragmatic si sa-si construiasca propriul timp, o vara duala, cu toane, pitoreasca si...cam jucausa pentru asteptarile mele... Dar ce farmec ar mai fi avut fara toate astea, fara butonul rosu al hazardului pe care il apesi inconstient? Cu ce pret? Experienta...nu intreba de ce si cum, de unde si pe unde si despre ce sau cine. E inca multa dezordine acolo, se inghesuie "hamsterii", vorba unui don'sor foarte drag mie, si trebuie sa astept....sa se termine jocul...verii...si sa-l castig hopefully...pana nu ma invadeaza cei sus mentionati...gata, m-am oprit, aruncati daca nu mai puteti cu rosii sau alte legume, nu cu vaze...

Urgent! Control la psihiatru

Vrei sa fii "remarcata" la 60 de ani [sau chiar mai mult]? Te plictisesti intr-un apartament cu doua camere si vrei sa iasa un scandal de proportii ca poate-poate daca n-ai aparut la tinerete in ziar, de ce ar fi tarziu acum? Esti satula de viata de provincie si vrei sa simti pe pielea ta actiunea a la James Bond? Nu-i nimic, totul se rezolva.Te duci la politie si-l reclami pe vecinul de sus ca e violent, ca tranteste scaunele care fac un zgomot asurzitor la impactul cu podeaua si peretii si....vai, Doamne, te plangi ca nu mai poti dormi de cate "orori" se-ntampla zi si noapte, aproximativ in acelasi spatiu existential, un microcosmos in care-ti duci viata cu o pensie amarita de pe o zi pe alta. Ti-ai atins scopul, ai jucat un rol cat se poate de veridic pentru d-l politist, esti senila[ca sa nu zic, baba nebuna], cauti conflicte si ti-e necaz ca aia de sus nu vin sa te apostrofeze pentru acuzatia ta. Da' ce curios ca la varsta ta poti avea o imaginatie atat de bogata incat sa spui despre un om care in viata lui n-a omorit o furnicuta ca e "bataus", "agresiv" si ca iti strica somnul un scartait ciudat de pat care dupa tine cu siguranta nu e de la arcuri... Imi si inchipui ca vrei sa-ti inchipui ca isi tine "victimele" intr-o cusca, acest vecin periculos. Neuronii au cam luat-o razna, dar ai putea fi o scenarista de exceptie...Oh, da. Oscaru' pt originalitate. [ acesta este un "tu generic", babuta in cauza neputand sa intre in contact cu digitalul si bloggareala pt ca altfel ar fi zis: "Asta-i mana Necuratului...Sariiiti!"]

Iata cum un vecin la locu' lui, familist si pacifist se trezeste cu o "bomba" de asta si nu stie de la ce i-a "explodat"" tocmai lui, in propria casa...Prea multa liniste si pace strica nu? De ce sa nu schimbam atmosfera si sa ne luam de unu' mai fraier, asa? So fuuun, right?

Nota: Aceasta poveste este reala, intamplata intr-un orasel de provincie in care oamenii aproape ca se mananca de vii de invidie [metaphorically speaking, of course] dar in care nu sunt eu subiectul, slava Domnului.