Invalmaselile unei novice intr-ale vietii

Am simtit pana vara aceasta ca nu puteam, oricat de mult as fi fost intrebata si as fi spus aceleasi lucruri, sa incropesc o descriere a vacantei care sa nu fie uitata odata cu prima cadere a frunzelor...poate pentru ca nu faceam ceva care sa marcheze cele 3 luni. O vara care acum culmineaza cu aterizarea mea in tinuturile anglo-saxone(undeva in west midlands...guess), o vara in care mi-am exploatat trairile, fie si acelea oximoronice, in care m-am luptat si inca ma lupt cu hartoage si maruntisuri administrative, cauzatoare de migrene, stres, nesomn, griji si in final, satisfactia si relief-ul, in care am avut parte de adrenalina cat cuprinde, fizica si emotionala mai ales, de plimbari nocturne cu scuteru', de sofat pe serpentinele de la Bran, de conversatii amicale cu austriecii, de zambete fugare, de schimbari in constitutia mea launtrica, de nebunie si responsabilitate, de pierdut seri pe forumuri studentesti, de cunoscut englezoi pentru care orice reply incepe cu oh, cool (chiar si cand le spui ca esti din ro), de nerabdare si furie ca n-ai primit un email important, de intalniri, drumetii, gratare, promisiunea intoarcerii, a reluarii vremurilor bune...

O vara de freamat interior, de bucurie impartasita, de dezlantuiri visatoare, de emotii si entuziasm in egala masura, de gandul ca ma asteapta in septembrie un culture shock, de speranta in cuvintele incurajatoare de genu' We will strive to make your transition to uni life as smooth as possible...o vara pe care as lasa-o sa se desprinda de timpul pragmatic si sa-si construiasca propriul timp, o vara duala, cu toane, pitoreasca si...cam jucausa pentru asteptarile mele... Dar ce farmec ar mai fi avut fara toate astea, fara butonul rosu al hazardului pe care il apesi inconstient? Cu ce pret? Experienta...nu intreba de ce si cum, de unde si pe unde si despre ce sau cine. E inca multa dezordine acolo, se inghesuie "hamsterii", vorba unui don'sor foarte drag mie, si trebuie sa astept....sa se termine jocul...verii...si sa-l castig hopefully...pana nu ma invadeaza cei sus mentionati...gata, m-am oprit, aruncati daca nu mai puteti cu rosii sau alte legume, nu cu vaze...

Did you ever wonder why...?

Ce mai inseamna vara in afara de soare, vacanta si alte cateva stereotipii de genu'? Daca vara= soare, vara= si caldura, intr-o definitie mai putin" roz" = tzantzari. Dilema mea de cateva zile: de ce au fost creati tantarii? cu ce scop? adicatelea, ce importanta au aceste fiinte mici, iritante, bazaitoare in marele univers? Hai ca musca sa zicem ca ar avea oarece importanta pentru ca reprezinta hrana broastelor, a cameleonului si a unor reptile, deci are un rol in lantul trofic da' tantaru... e hrana cui? si dak exista musca, sacaitoare si ea uneori, cu avantaju ca nu pisca cu "sange rece" ca nea tantaru', de ce mai trebuie sa fie si el? o fi vreo delicatesa...da' de ce trebuie noi muritorii sa suferim din cauza lor, sa cheltuim bani pe niste pastile albastre si inecacioase?Cine are o explicatie biologica sau de alta natura pentru aceasta dilema, nu ezitati sa ma luminati.

E oare declaratie mai frumoasa ca asta?

10 intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, 10
10 pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa
10 zile trec absurde
Nu stiu, nu stiu cum
Nu stiu pe unde, nu stiu
10 vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine.

Nici eu nu stiu cum si de ce si pe unde, dar de fiecare data cand imi gadila urechile piesa asta am grija sa-mi hidratez obrajii cu apa naturala. De patru ori am ascultat-o intr-o zi, de patru ori mi-am umplut fatza de perlute de apa. O sa ziceti ca m-a prins microbul florinchilianesc...dar poti sa nu te lasi prins?

Refulari

Cum cheful de invatat e subtirel si maruntel(poate se mai ingrasa saptamana viitoare...ar fi cazu') imi caut ocupatie si involuntar dau peste deja plictisitorul site "bate cuba" adica haifaiv pe care intru rar ca sa mai vad ce specimene de fauna isi etaleaza "nurii". Sa aratam un pic mai multa piele, un decolteu si gata, cad victimele una cate una...suferinta, tu, "dureros de dulce"... si stai, ca nu esti la moda daca nu faci poza lipit(a) de vreun perete, fie de baie care apare cel mai des, fie unul obisnuit in penumbra (artistica, ce mai...) in modul cel mai senzual cu putinta...pai daca te-a inzestrat natura de ce sa nu le oferi o priveliste categoriei de internauti devoratori de poze "artistice"? Poate o fi avand peretele ala din baie si gresia, omniprezenta si ea, miere si eu nu stiu, ca vad ca e tare trendy flendy sa faci alpinism pe gresie, cu un echipament mai sumar insa si un piciorus asa de iubaret...dragoste mare acolo cu gresia, ceva inedit. Sa nu racesti la spate, draga, ca e rece gresia si mare grija cu incovoiatul spatelui, sa nu ramana intepenit. Keep me updated cu trendurile verii, poate ma fac si eu analist de poze "artistice" cu lucrarea de diploma " Fascinatia gresiei in arta fotografica". V-am pupat pe piciorus.

Emotii de sfarsit

Ma inghite o emotie asa cum opera isi inghitea creatorul(vezi Mesterul Manole...ha, cica ma pregatesc pentru bac). Opera mea sunt eu, colegii, profesorii, clasa portocalie, o droaie de amintiri....greu de crezut ca ne desprindem atat de usor de patru ani de liceu si oricat de cliseu ar parea intotdeauna sfarsitul te duce cu gandul la inceput...ciudat e ca miezul il pierdem din vedere, ca tot ce facem e sa ne plangem ca ne plictisim la scoala si sa ne dorim sa evadam cat mai repede din "spatiul inchis". E ciudat, pentru ca ti se face dor de prostioarele astea, chiar si de momentele piperate cu tensiune....of, nervi de primavara.

Psychologically speaking, e dovedit ca ne scapa esentele din lucrurile pe care le vedem zilnic, ca le privim numai din unghiul utilitatii lor si nu al esteticului....pragmatism acaparator. Ei, si vine cat un eveniment cum e ora festiva care te doare ca o masea cariata demult si netratata (o durere pe care puteai s-o tratezi din timp si n-ai facut...si apare regretul...crunt) fiindca nu ai profitat mai mult de timpul avut, ca ai stat primii doi ani de liceu fara sa scoti capsoru' din gaoace. Ultimii doi ani de liceu.....o, daa, se insinueaza majoratele si din copilul cominte devin o party-girl, dar totul limitat de timpul ticalos care n-are rabdare. Frumos e ca vezi ca si profii intransigenti devin si ei umani in momente de-astea, le curge cate-o lacrima, le tremura cate-un cuvant pe buze...si in marea de flori se ascund fetze inmuiate de blandete si....un pic de sampanie.

Trecand la lucruri mai vesele, ia uitati ce desen reusit(!?) a facut milli a.k.a petit mouton. Penultima cu ochelari, breton si camasuta cu nasturi e moi. Ingioi!

Don't

Don't write a book if you've nothing to say
Don't panic if you've had a bad day
Don't be afraid to cry when you need to
Don't run away when you want to
Don't talk if you can't listen
Don't boast if you can't glisten
Don't be ashamed of your mistakes
Don't worry if a dream breaks
Don't play the victim if you fail
Don't think that everything's for sale.

Sweet sweet Belgium

Dupa ce am somat o buna bucata de vreme de pe taramurile blogosferei iata-ma-s din nou intoarsa dintr-o excursie la Brusseles de doua zile care mi s-a lipit iremediabil de suflet. N-o sa ma pot vindeca decat mai revad orasul, posibilitate pe care n-o intrezaresc curand. Boala asta a neastamparului si a turistului cronic asa cum sunt eu a inceput sa prinda contur inca de cand am urcat in avion spre marele oras al Parlamentului European. Conditii ireprosabile oriunde vedeai cu ochii, dar mai ales la hotelul unde am fost cazati.

Ca sa fiu mai clara in excursia asta am ajuns fara sa-mi fi propus impreuna cu alte doua colege de clasa, toate fiind anuntate telefonic si alese pe baza competentei scolare. Ce noroc! ar spune unii, mai ales ca toate cheltuielile de drum, de cazare si de vizite ne-au fost acoperite. De ce tocmai acum am plecat? Pentru ca a fost ziua Europei si am fost unul dintre grupurile de turisti straini care au vizitat Parlamentul European si au participat auditiv la dezbaterile in plen. Ziua 1 a fost mai lipsita de evenimente, dar m-am amuzat pe seama poftei nostre din avion de a manca o inghetata uriasa pe care o vazusem la doua blonde hlizite si pe seama faptului ca mi-am descoperit o ruda indepartata( doar nu ma credeti...coincidenta de nume) pe pliantele din avion, Florentin Smarandache, matematician si scriitor de renume, profesor la Universitatea New Mexico din SUA, fondator al paradoxismului. Am gustat un pic si din cercul strans al scriitorilor de valoare si am aflat de Barbu Brezianu, brancusolog, prieten cu Noica, Eliade si Eugene Ionescu cu care obisnuia sa-si bea cafeaua pe strazile Parisului. Unde mai pui ca in timp ce citeam toate aceste curiozitati pe fundal (adica in casti) se auzea prin apropiere de Budapesta Ciobanas cu 300 de oi.

Brusseles mi-a lasat o impresie puternica si vie si mi s-a infiltrat in minte ca un microb, dar unul benefic: oras cosmopolit, mai animat pe stradutele inguste si in piata mare din zona Primariei decat in bulevardele largi, cu ciocolaterii la fiecare doi pasi si populat intens de negri si arabi pe care ii gaseai pe toate drumurile. Atmosfera vibranta pe care ti-o dadea atata diversitate o mai simt si acum si inca ma mai gandesc la berea lor cu gust de cactus si lamaie verde, si la barul cu tavi pe pereti umplut pana la refuz de tineri. Ma si mir cum de am putut sa rezist a doua zi (dupa ce dormisem numai 3 ore...daca mi-a trebuit bere in oras...) sa merg pe jos atatea ore, sa umblu dintr-o ciocolaterie in alta, sa fiu numai ochi si urechi la dezbaterile din Parlament si apoi la explicatiile despre institutiile europene ale unei doamne de la departamentul de vizite. Totul a trecut prea repede si a fost prea frumos ca sa dureze asa putin. Ce regret e ca trebuia sa iau mai multa ciocolata si ca n-am apucat sa mananc un kebab care-mi facea cu ochiu' de la Sultans of Kebab....si ca nu m-am plimbat mai pe indelete pe stradutele cu terase cochete. Azi dimineata am avut un sentiment strain de mine pana acum ca vreau sa ma-ntorc acolo, ca mi-as dori sa pocnesc din degete si sa ma trezesc acolo (chiar avusesem gandul nebun cu colegele mele sa emigram o perioada si sa hoinarim strazile fara un ban in buzunar si sa ne holbam zilnic la vitrinele "dulci"). Acum doua ore am aflat ca Waterloo e in Belgia!!! So, trebuie sa mai existe un next time...